Mâncatul cu bețișoare, cu mâna sau cu tacâmuri urmează reguli diferite de la o cultură la alta, iar multe dintre ele au o explicație religioasă sau istorică. Bețișoarele domină în Asia de Est, mâncatul cu mâna este obișnuit în mare parte din Asia de Sud, Orientul Mijlociu și Africa, iar furculița, cuțitul și lingura sunt regula în Europa și în cele două Americi. Câteva gesturi considerate banale în Europa, precum înfigerea bețișoarelor în orez sau folosirea mâinii stângi la masă, pot fi jignitoare în alte țări.
Ce nu se face niciodată cu bețișoarele?
Bețișoarele nu se înfig vertical în bolul cu orez, pentru că gestul amintește de bețișoarele parfumate aprinse la ritualurile funerare din Japonia și din China. Tot de ritualurile funerare ține și a doua interdicție importantă: în Japonia, mâncarea nu se trece de la o pereche de bețișoare la alta, deoarece așa se manipulează osemintele după incinerare.
- Bețișoarele nu se folosesc pentru a arăta spre cineva și nu se agită în aer în timpul conversației.
- Între înghițituri, bețișoarele se așază pe suportul special sau paralel, pe marginea farfuriei.
- Din platourile comune se ia mâncarea cu bețișoare separate sau cu capătul opus al propriei perechi, acolo unde acest obicei este acceptat.
Cum diferă obiceiurile mesei în Japonia, China și Coreea?
Japonia, China și Coreea folosesc toate bețișoare, dar diferă prin material, prin rolul lingurii și prin felul în care se ține bolul. Tabelul rezumă diferențele principale.
| Țara | Bețișoare | Bolul de orez | Particularitate |
|---|---|---|---|
| Japonia | Scurte, cu vârf ascuțit, de lemn | Se ridică spre gură | Tăițeii se sorb zgomotos, gest considerat normal |
| China | Lungi, cu vârf bont | Se ridică spre gură | Felurile se împart din platouri comune, adesea pe o tavă rotativă |
| Coreea | Plate, de metal | Rămâne pe masă | Orezul și supa se mănâncă cu lingura |
| Thailanda | Doar pentru tăiței | Orezul se servește în farfurie | Furculița împinge mâncarea pe lingură |
În Thailanda și în mare parte din regiune, furculița nu se duce la gură, ci servește doar la împingerea mâncării pe lingură, un detaliu util pentru cei care descoperă bucătăria din Asia de Sud-Est chiar la ea acasă.
De ce se mănâncă doar cu mâna dreaptă în unele țări?
În India, în Orientul Mijlociu și în mare parte din Africa se mănâncă doar cu mâna dreaptă, deoarece mâna stângă este asociată în mod tradițional cu igiena personală. Regula se aplică și la oferirea sau primirea mâncării, a banilor și a obiectelor. Mâncatul cu mâna nu este o lipsă de rafinament, ci o tehnică precisă: în sudul Indiei, orezul și sosul se adună cu vârful degetelor, fără ca mâncarea să atingă palma. În Etiopia, mâncarea se servește pe o lipie mare și subțire, numită injera, din care se rupe câte o bucată pentru a lua sosurile. Gestul de a pune o îmbucătură direct în gura unui musafir, numit gursha, este un semn de prietenie.
Cum se țin tacâmurile în stil european și în stil american?
În stilul european, furculița rămâne permanent în mâna stângă și cuțitul în dreapta, iar mâncarea se duce la gură cu furculița întoarsă. În stilul american, după tăierea unei bucăți, cuțitul se lasă pe farfurie și furculița se mută în mâna dreaptă. Semnalele trimise prin tacâmuri sunt și ele codificate:
- Tacâmurile încrucișate sau așezate în formă de V pe farfurie arată că masa nu s-a încheiat.
- Tacâmurile paralele, cu mânerele spre dreapta jos, arată că farfuria poate fi strânsă.
- În Italia, spaghetele se mănâncă de regulă doar cu furculița, rotite pe marginea farfuriei, iar lingura este folosită mai rar de adulți, după cum observă și cei pasionați de bucătăria tradițională din sudul Italiei.
Ce gesturi de la masă sunt interpretate diferit în alte țări?
Gesturile legate de farfuria golită, de pâine și de sorbitul zgomotos au înțelesuri opuse în culturi diferite. În China, o farfurie complet golită poate sugera gazdei că mâncarea nu a fost suficientă, în timp ce în Japonia golirea bolului de orez este un semn de apreciere. Sorbitul tăițeilor este politicos în Japonia, dar nepoliticos în Europa. În Franța, pâinea se pune direct pe fața de masă, lângă farfurie, nu pe o farfurie separată.
Cum se procedează la o masă cu obiceiuri necunoscute?
La o masă cu obiceiuri necunoscute, cel mai sigur este ca invitatul să urmărească gazda și să o imite în ritm și în gesturi. Pentru gazdele care primesc musafiri din altă cultură, regula se inversează: o pregătire liniștită a casei înaintea oaspeților și o întrebare discretă despre restricțiile alimentare evită situațiile stânjenitoare.
