Tabelul periodic a fost propus în 1869 de chimistul rus Dmitri Mendeleev, care a ordonat cele aproximativ 63 de elemente cunoscute atunci după masa atomică și le-a grupat după proprietăți asemănătoare. Ideea care l-a făcut celebru a fost curajul de a lăsa locuri goale pentru elemente încă nedescoperite și de a le descrie dinainte proprietățile. În următorii 17 ani, trei dintre aceste elemente au fost găsite, cu caracteristici foarte apropiate de cele prezise.
Cum a ordonat Mendeleev elementele chimice?
Mendeleev a ordonat elementele în ordinea crescătoare a masei atomice și a observat că proprietățile lor se repetă la intervale regulate. Litiul, sodiul și potasiul, de exemplu, sunt metale moi care reacționează violent cu apa, iar fluorul, clorul și bromul formează săruri asemănătoare. Așezând elementele cu proprietăți comune în aceeași coloană, a obținut un tabel în care tiparul devenea vizibil. Această repetare a proprietăților a fost numită lege periodică.
Un chimist german, Lothar Meyer, a ajuns independent la o clasificare asemănătoare aproape în același timp, însă Mendeleev a mers mai departe cu predicțiile.
Ce elemente a prezis Mendeleev înainte de descoperirea lor?
Mendeleev a prezis existența a trei elemente pe care le-a numit eka-aluminiu, eka-bor și eka-siliciu, cunoscute astăzi drept galiu, scandiu și germaniu. Prefixul „eka”, din sanscrită, înseamnă „unu” și indica poziția aflată imediat sub elementul cunoscut din aceeași coloană.
| Element prezis | Nume actual | Anul descoperirii |
|---|---|---|
| Eka-aluminiu | Galiu | 1875 |
| Eka-bor | Scandiu | 1879 |
| Eka-siliciu | Germaniu | 1886 |
La germaniu, potrivirea a fost remarcabilă: Mendeleev estimase o masă atomică de circa 72 și o densitate de aproximativ 5,5 g/cm³, iar valorile măsurate au fost de aproximativ 72,6 și 5,3 g/cm³. Pentru galiu, prima densitate raportată nu se potrivea cu predicția, iar o măsurătoare pe o probă mai pură i-a dat dreptate lui Mendeleev.
De ce a schimbat Mendeleev ordinea unor elemente?
Mendeleev a inversat câteva perechi de elemente pentru că a pus proprietățile chimice înaintea masei atomice. Telurul, puțin mai greu decât iodul, a fost așezat totuși înaintea lui, pentru ca iodul să stea alături de clor și brom, cu care seamănă. Explicația a venit abia în 1913, când fizicianul britanic Henry Moseley a arătat, cu ajutorul razelor X, că ordinea corectă este dată de numărul atomic, adică de numărul de protoni din nucleu, nu de masă.
Cum a evoluat tabelul periodic după 1869?
Tabelul periodic s-a extins de la circa 63 de elemente la 118, iar structura propusă de Mendeleev a rezistat tuturor descoperirilor.
- Anii 1890: descoperirea argonului și a celorlalte gaze nobile a adăugat o coloană întreagă, neprevăzută inițial.
- 1913: numărul atomic devine criteriul de ordonare.
- Secolul XX: elementele mai grele decât uraniul sunt obținute artificial, în laborator. Elementul 101 primește numele de mendeleviu, în onoarea chimistului rus.
- 2016: sunt aprobate oficial numele ultimelor patru elemente, cu numerele atomice 113, 115, 117 și 118, care completează rândul al șaptelea.
Cum se citește o căsuță din tabelul periodic?
O căsuță din tabelul periodic conține, de regulă, simbolul elementului, numărul atomic și masa atomică relativă. Poziția ei spune la fel de multe ca datele scrise.
- Grupa, adică coloana, reunește elemente cu comportament chimic asemănător. Tabelul modern are 18 grupe, de la metalele alcaline, în grupa 1, la gazele nobile, în grupa 18.
- Perioada, adică rândul, arată numărul de straturi de electroni ale atomului. Există 7 perioade.
- Zonele de culoare din multe tabele separă metalele, nemetalele și semimetalele.
Unde se poate învăța mai mult despre elementele chimice?
Elementele chimice se înțeleg cel mai ușor văzute în minerale, roci și obiecte reale, iar colecțiile de mineralogie din muzee le arată în forma lor naturală. Muzeele de științele naturii, precum cel menționat în știrea despre muzeul județean de științele naturii, au adesea secțiuni dedicate mineralelor. Evenimente ca Noaptea Muzeelor sunt un prilej bun pentru o vizită cu copiii. Cărțile de popularizare a științei completează aceste vizite, iar obiceiul lecturii zilnice face ca informațiile să rămână.
