Salutul în diferite culturi variază de la strângerea de mână și sărutul pe obraz, obișnuite în Europa, până la plecăciunea japoneză, gestul wai din Thailanda sau namaste din India, care nu presupun atingere. Forma salutului transmite respect, distanța socială dintre persoane și gradul de familiaritate. Un gest firesc într-o țară poate părea prea intim sau prea rece în alta, așa că regulile de bază merită cunoscute înaintea unei călătorii sau a unei întâlniri cu oaspeți din străinătate.
Cum se face plecăciunea în Japonia?
Plecăciunea japoneză se face aplecând trunchiul din șolduri, cu spatele drept și privirea în jos, iar adâncimea ei arată nivelul de respect. Bărbații țin de obicei brațele pe lângă corp, iar femeile își așază mâinile în față. Plecăciunea înlocuiește în multe situații strângerea de mână, deși aceasta este acceptată în contextele de afaceri internaționale.
| Tip de plecăciune | Unghi aproximativ | Când se folosește |
|---|---|---|
| Salut ușor | 15° | Între colegi, la întâlniri obișnuite |
| Salut formal | 30° | Față de clienți, de superiori sau de gazde |
| Salut profund | 45° sau mai mult | Scuze serioase, recunoștință mare, ceremonii |
Ce este gestul wai din Thailanda?
Gestul wai este salutul tradițional thailandez, făcut prin lipirea palmelor în dreptul pieptului sau al feței, însoțită de o ușoară înclinare a capului. Cu cât mâinile sunt ridicate mai sus, cu atât respectul exprimat este mai mare. Persoana mai tânără sau de rang inferior salută prima, iar cea mai în vârstă răspunde de regulă cu un wai mai discret. Călugării nu răspund la wai, iar față de copii sau de personalul din servicii gestul nu este așteptat; un zâmbet și o înclinare a capului sunt suficiente. Obiceiuri asemănătoare se întâlnesc și în alte țări din regiune, cunoscute mai ales pentru bucătăria din Asia de Sud-Est.
Ce înseamnă salutul namaste?
Namaste este un salut indian în care palmele se lipesc în dreptul pieptului, iar capul se înclină ușor, cu sensul aproximativ de „mă închin ție”. Se folosește atât la întâlnire, cât și la despărțire, și este potrivit în special față de persoanele în vârstă sau în contexte religioase. În orașele mari, strângerea de mână este obișnuită între bărbați, însă între persoane de sexe diferite este preferabil ca femeia să inițieze gestul sau să se folosească namaste.
Câte sărutări pe obraz se dau în Europa?
Numărul sărutărilor pe obraz diferă de la o țară la alta și, uneori, de la o regiune la alta. În Franța, obiceiul numit „la bise” variază între una și patru sărutări, în funcție de zonă, două fiind varianta cea mai răspândită. În Belgia și în Țările de Jos, trei sărutări sunt frecvente între cunoscuți, iar în România, Spania sau Italia se dau de obicei două. În Europa de Nord, sărutul pe obraz este mult mai rar, iar strângerea de mână rămâne salutul standard, inclusiv între prieteni.
Ce alte forme de salut tradițional există?
Alte forme de salut tradițional pun accent pe apropiere fizică sau, dimpotrivă, pe evitarea atingerii.
- Hongi, Noua Zeelandă: salut maori în care două persoane își ating nasurile și frunțile, simbolizând împărțirea respirației.
- Țările din Orientul Mijlociu: strângerea de mână se face cu mâna dreaptă, adesea mai lung decât în Europa, iar între persoane de sexe diferite contactul fizic este evitat în familiile tradiționale.
- Țările nordice: strângerea de mână este scurtă și fermă, însoțită de contact vizual direct.
Ce gesturi de salut pot fi înțelese greșit?
Gesturile care implică atingere, privire insistentă sau familiaritate prea rapidă sunt cele mai des înțelese greșit în alte culturi. Contactul vizual prelungit, considerat semn de sinceritate în Europa, poate părea provocator în unele țări din Asia de Est. O îmbrățișare la prima întâlnire poate stânjeni o persoană din Japonia sau din Coreea, iar o strângere de mână prea slabă poate fi interpretată ca lipsă de încredere în Germania sau în Statele Unite.
Cum se alege salutul potrivit cu oaspeți din altă cultură?
Salutul potrivit se alege observând mai întâi gestul celuilalt și răspunzând în aceeași formă, cu o intensitate puțin mai reținută. Câteva reguli practice reduc riscul de stângăcie:
- La primul contact, strângerea de mână discretă este varianta cea mai sigură în aproape toată lumea.
- Gazda sau persoana mai în vârstă stabilește de obicei forma salutului.
- Câteva cuvinte în limba oaspetelui sau în engleză, folosite cu o gramatică engleză corectă, sunt apreciate mai mult decât un gest exotic imitat.
- Pentru vizitele acasă, primirea contează la fel de mult ca salutul, iar pregătirea casei cu o oră înainte de oaspeți face prima impresie mai relaxată.
