Microscopul a deschis o lume invizibilă în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Savantul englez Robert Hooke a descris în 1665 „celulele” din plută, iar negustorul olandez Antonie van Leeuwenhoek a observat, din 1670 încoace, primele microorganisme, cu lentile făcute de el însuși. Descoperirile lor au pus bazele biologiei celulare și, două secole mai târziu, ale microbiologiei.
Cine a inventat microscopul?
Microscopul compus, cu două lentile, a apărut în Țările de Jos în jurul anului 1600, dar inventatorul exact nu este cunoscut cu certitudine. Meșterii care șlefuiau lentile pentru ochelari au descoperit că două lentile așezate într-un tub măresc obiectele apropiate. Primele aparate măreau doar de câteva zeci de ori și dădeau imagini neclare, cu margini colorate.
Ce a descoperit Robert Hooke în 1665?
Robert Hooke a descoperit că pluta este alcătuită din compartimente mici, pe care le-a numit „celule”, după cuvântul latinesc pentru cămăruțe. Observațiile au fost publicate în cartea „Micrographia”, ilustrată cu desene detaliate ale unui purice, ale unui ochi de muscă și ale unor cristale. Hooke vedea de fapt pereții celulelor moarte, nu celulele vii, dar termenul a rămas în știință.
Cum a văzut Leeuwenhoek primele microorganisme?
Leeuwenhoek a văzut primele microorganisme folosind microscoape simple, cu o singură lentilă minusculă și foarte bombată, montată între două plăcuțe de metal. Cele mai bune aparate păstrate ale sale măresc de aproximativ 270 de ori, mult peste microscoapele compuse ale epocii. În scrisorile trimise Societății Regale din Londra, el a descris „animalcule” din apa de ploaie, protozoare, spermatozoizi, celule ale sângelui și, în 1683, bacterii din placa dentară. Metodele lui de șlefuire au rămas mult timp un secret.
Cât de mici sunt lucrurile văzute la microscop?
Ochiul liber distinge detalii de aproximativ 0,1 mm, iar microscopul optic coboară până la aproximativ 0,2 micrometri, adică de circa 500 de ori mai fin. Tabelul de mai jos dă dimensiuni orientative.
| Obiect | Dimensiune orientativă | Se vede cu |
|---|---|---|
| Fir de păr, grosime | 50–100 micrometri | Ochiul liber |
| Celulă de piele sau de plantă | 10–100 micrometri | Microscop optic, mărire mică |
| Globulă roșie | Aproximativ 7–8 micrometri | Microscop optic |
| Bacterie obișnuită | 1–5 micrometri | Microscop optic, mărire mare |
| Virus | 20–300 nanometri | Microscop electronic |
Limita microscopului optic vine din natura luminii, care nu poate separa detalii mai mici decât aproximativ jumătate din lungimea ei de undă. Microscopul electronic, construit la începutul anilor 1930, a depășit această barieră.
Cum s-a ajuns de la observații la teoria celulară și la microbi?
Observațiile microscopice au dus, în secolul al XIX-lea, la două idei fundamentale ale biologiei.
- Teoria celulară, 1838–1839: botanistul Matthias Schleiden și fiziologul Theodor Schwann au formulat ideea că toate plantele și animalele sunt alcătuite din celule.
- „Orice celulă provine dintr-o celulă”, 1855: medicul Rudolf Virchow a completat teoria, respingând generarea spontană a celulelor.
- Teoria microbiană a bolilor: Louis Pasteur și Robert Koch au arătat, între anii 1860 și 1880, că anumite boli sunt provocate de microorganisme. Koch a identificat în 1882 bacilul tuberculozei, iar data anunțului, 24 martie, a devenit Ziua Mondială de Luptă împotriva Tuberculozei, marcată anual de organizațiile de sănătate, ca în știrea despre eforturile OMS împotriva tuberculozei.
Cum se calculează mărirea unui microscop școlar?
Mărirea totală a unui microscop compus se obține înmulțind mărirea ocularului cu cea a obiectivului. Un ocular de 10× folosit cu obiective de 4×, 10×, 40× și 100× dă măriri de 40×, 100×, 400× și 1.000×.
- Observarea începe întotdeauna cu obiectivul cel mai mic, pentru găsirea zonei de interes.
- Obiectivul de 100× se folosește cu o picătură de ulei de imersie între lentilă și lamă.
- Peste aproximativ 1.000–1.500×, mărirea nu mai aduce detalii noi, ci doar o imagine mai mare și mai neclară.
Lumina ultravioletă, invizibilă dar capabilă să distrugă microorganismele, este folosită astăzi în sterilizatoarele UV pentru apă, o aplicație practică a științei pornite de la primele microscoape. Direcțiile mai noi ale cercetării medicale sunt trecute în revistă în articolul despre inovațiile din medicină.
