Cei mai mari munți ai Pământului s-au format acolo unde plăcile tectonice se ciocnesc. Când două plăci se apropie, scoarța se cutează, se îngroașă și se ridică pe parcursul a milioane de ani, iar eroziunea o modelează în același timp. Diferențele dintre Himalaya, Anzi, Alpi sau Carpați vin din tipul de margine dintre plăci și din vârsta lor.
Ce sunt plăcile tectonice?
Plăcile tectonice sunt fragmente rigide ale litosferei, învelișul exterior al Pământului. Există șapte plăci mari, printre care Placa Pacifică, Placa Eurasiatică și Placa Africană, plus numeroase plăci mai mici. Ele se deplasează cu viteze de ordinul a 2–10 cm pe an, aproximativ cât cresc unghiile.
La marginile lor se concentrează cutremurele, vulcanii și lanțurile muntoase. Plăcile se pot îndepărta, se pot apropia sau pot aluneca una pe lângă alta.
Cum ridică ciocnirea plăcilor un lanț muntos?
Un lanț muntos se ridică atunci când două plăci se apropie și scoarța nu are unde să meargă decât în sus și în jos, îngroșându-se. Procesul se numește orogeneză și are două forme principale.
- Coliziunea continentală: două mase continentale, ambele ușoare, nu se pot afunda una sub alta, așa că rocile se cutează și se suprapun în pânze uriașe.
- Subducția: o placă oceanică, mai densă, se afundă sub o placă continentală, iar marginea acesteia se ridică și capătă un șir de vulcani.
- Rift și dorsale: unde plăcile se îndepărtează, ia naștere scoarță nouă, iar pe fundul oceanelor se formează lanțuri vulcanice submarine, cum este Dorsala Medio-Atlantică.
De ce mai crește Himalaya și astăzi?
Himalaya crește încă pentru că placa Indiei continuă să împingă spre nord în Placa Eurasiatică, cu câțiva centimetri pe an. Coliziunea a început în urmă cu aproximativ 40–50 de milioane de ani, după ce oceanul care despărțea cele două mase de uscat s-a închis. Ridicarea de câțiva milimetri pe an este parțial compensată de eroziune și de alunecări de teren. Vârful Everest are 8.849 m, după măsurătorile recente, iar regiunea rămâne una dintre cele mai active seismic din lume.
Cum s-au format Anzii, Alpii și Carpații?
Anzii s-au format prin subducție, Alpii și Carpații prin coliziune în cadrul aceluiași mare episod, numit orogeneza alpină. Tabelul rezumă principalele lanțuri și originea lor.
| Lanț muntos | Mecanism | Vârf cel mai înalt |
|---|---|---|
| Himalaya | Coliziune continentală India–Eurasia | Everest, 8.849 m |
| Anzi | Subducția Plăcii Nazca sub America de Sud | Aconcagua, aproximativ 6.960 m |
| Alpi | Coliziunea dintre Africa, prin microplaca Adria, și Europa | Mont Blanc, aproximativ 4.800 m |
| Carpați | Orogeneza alpină, cu cutări și pânze de șariaj | Moldoveanu, 2.544 m |
| Urali | Coliziune veche, de acum peste 250 de milioane de ani | Narodnaia, aproximativ 1.895 m |
Anzii, lungi de aproximativ 7.000 km, sunt cel mai lung lanț muntos continental și au numeroși vulcani activi, semnul tipic al subducției.
De ce munții vechi sunt mai scunzi?
Munții vechi sunt mai scunzi pentru că, după ce ridicarea încetează, eroziunea continuă fără oprire. Apa, gheața și variațiile de temperatură macină rocile, iar râurile duc materialul spre câmpii și mări. Uralii sau Munții Apalași au fost odinioară lanțuri înalte, comparabile cu Alpii de azi, dar au pierdut în sute de milioane de ani cea mai mare parte din înălțime. Formele rotunjite indică un relief vechi, iar crestele ascuțite unul tânăr.
Ce legătură au munții tineri cu cutremurele?
Munții tineri sunt asociați cu cutremurele pentru că plăcile care i-au ridicat sunt încă în mișcare și acumulează tensiuni în roci. În România, zona Vrancea, de la curbura Carpaților, produce cutremure la adâncimi intermediare, de ordinul a 70–200 km, resimțite pe suprafețe mari. De aceea, orașele din zona extracarpatică au programe de evaluare a clădirilor, cum ar fi cele prezentate în știrea despre clădirile cu risc seismic consolidate în București.
Ce se poate observa pe teren într-o drumeție?
Într-o drumeție pe munte, istoria tectonică se citește în straturile de rocă, în forma crestelor și în tipul de văi.
- Straturile de rocă înclinate sau îndoite, vizibile în pereții chei sau ai drumurilor tăiate în versant, arată cutarea produsă de compresiune.
- Fosilele marine găsite la altitudine indică faptul că rocile s-au format pe fundul unei mări, înainte de ridicare.
- Circurile și văile în formă de U trădează acțiunea ghețarilor din ultima glaciațiune.
Peisajele Făgărașului, cu circuri glaciare și creste ascuțite, sunt surprinse și în albumul fotografic dedicat Munților Făgăraș, iar munții calcaroși ai Greciei, ridicați tot de orogeneza alpină, apar în ghidul despre o călătorie prin istoria și cultura Greciei.
