Un deșert se definește prin lipsa precipitațiilor, nu prin căldură. Geografii consideră deșert o regiune care primește, de regulă, sub 250 mm de precipitații pe an și în care evaporarea posibilă depășește cu mult apa căzută. După acest criteriu, cel mai mare deșert al lumii este Antarctica, iar cel mai mare deșert cald este Sahara.
Ce este un deșert, după definiția geografilor?
Un deșert este o regiune în care precipitațiile anuale sunt foarte scăzute, de obicei sub 250 mm, iar vegetația este rară sau lipsește. Zonele cu 250–500 mm pe an sunt numite semiaride și includ stepe și savane uscate. Laolaltă, regiunile aride și semiaride acoperă aproximativ o treime din uscatul planetei.
Temperatura nu intră în definiție. Un deșert poate fi fierbinte ziua și înghețat noaptea, poate fi rece tot anul sau acoperit de gheață.
De ce Antarctica este cel mai mare deșert din lume?
Antarctica este cel mai mare deșert din lume pentru că, pe o suprafață de aproximativ 14 milioane de km², primește foarte puține precipitații. În interiorul continentului cad, în echivalent de apă, sub 50 mm pe an, mai puțin decât în multe zone ale Saharei. Aerul foarte rece reține extrem de puțină umiditate, iar zăpada se acumulează în calota de gheață doar pentru că nu se topește.
Care sunt cele mai mari deșerturi?
| Deșert | Tip | Suprafață orientativă |
|---|---|---|
| Antarctica | Polar | Aproximativ 14 milioane km² |
| Arctica | Polar | Aproximativ 13–14 milioane km² |
| Sahara | Subtropical, cald | Aproximativ 9 milioane km² |
| Deșertul Arabiei | Subtropical, cald | Aproximativ 2,3 milioane km² |
| Gobi | Continental, rece iarna | Aproximativ 1,3 milioane km² |
Suprafețele diferă de la o sursă la alta, pentru că limitele deșerturilor sunt treceri graduale spre stepă, nu linii nete.
Cum se formează deșerturile?
Deșerturile se formează acolo unde aerul este predominant uscat sau unde umezeala nu ajunge. Geografii disting câteva tipuri, după cauza principală.
- Deșerturile subtropicale: în jurul latitudinilor de 20–30°, aerul înălțat la Ecuator coboară, se încălzește și se usucă. Aici se află Sahara, Deșertul Arabiei, Kalahari și deșerturile Australiei.
- Deșerturile de coastă: curenții oceanici reci răcesc aerul de deasupra și împiedică ploile. Așa s-au format Atacama, lângă curentul Humboldt, și Namib, lângă curentul Benguela.
- Deșerturile de adăpost orografic: munții înalți opresc norii pe versantul dinspre ocean, iar pe celălalt versant aerul coboară uscat, cum se întâmplă în Patagonia.
- Deșerturile continentale: regiunile foarte depărtate de mare, ca Gobi sau Taklamakan, primesc puțină umezeală.
- Deșerturile polare: aerul foarte rece al Antarcticii și al Arcticii aduce precipitații minime.
Sunt toate deșerturile acoperite de dune de nisip?
Nu, cele mai multe deșerturi sunt acoperite în principal de piatră și pietriș, nu de dune. În Sahara, câmpurile de dune, numite erguri, ocupă doar aproximativ o cincime până la un sfert din suprafață. Restul sunt podișuri stâncoase, numite hamade, câmpii cu pietriș, numite reguri, munți și depresiuni. Dunele se formează acolo unde vântul acumulează nisipul, iar cele mai mari pot depăși 300 m înălțime.
Cât de mari sunt diferențele de temperatură în deșert?
Într-un deșert cald, diferența dintre zi și noapte poate depăși 20°C, deoarece aerul uscat și cerul senin lasă căldura să se piardă repede după apus. Fără vapori de apă și fără nori, suprafața nu mai este acoperită de „pătura” care, în regiunile umede, reține căldura noaptea. Pe Atacama, considerat cel mai arid deșert nepolar, unele stații meteorologice au înregistrat ani la rând precipitații aproape nule.
Ce trebuie știut înainte de o excursie într-o zonă deșertică?
O excursie în deșert se pregătește în jurul apei, al orelor de căldură și al orientării. Câteva reguli generale sunt valabile oriunde:
- Apa se planifică generos, pentru că transpirația se evaporă imediat și deshidratarea nu se simte la timp. Consumul responsabil al apei, inclusiv acasă, este descris în ghidul cu moduri simple de a economisi apa.
- Activitățile în aer liber se mută dimineața devreme și după-amiaza târziu, iar nopțile reci cer haine groase.
- Traseele se parcurg cu ghizi locali, pe drumuri marcate, mai ales în zonele cu dune.
- Vizitele respectă solul fragil și vegetația rară, după principiile din articolul despre ecoturism și călătoriile responsabile.
Deșerturile apar frecvent și printre destinațiile de vacanță neobișnuite, unde planificarea atentă face diferența dintre o experiență reușită și una riscantă.
