Piatra de la Rosetta este un fragment de stelă egipteană pe care același decret a fost gravat în trei scrieri: hieroglife, scrierea demotică și greaca veche. Pentru că textul grecesc putea fi citit, el a oferit cercetătorilor o traducere de control pentru hieroglife, scriere care nu mai era înțeleasă de aproape 1.400 de ani. Descifrarea, anunțată în 1822, a deschis drumul egiptologiei moderne.
Unde și când a fost descoperită Piatra de la Rosetta?
Piatra de la Rosetta a fost descoperită în iulie 1799 de soldați francezi, în timpul campaniei lui Napoleon Bonaparte în Egipt, lângă orașul Rashid, numit de europeni Rosetta, din Delta Nilului. Piatra fusese refolosită ca material de construcție într-o fortificație. După înfrângerea francezilor, a trecut în posesia britanicilor prin capitularea de la Alexandria din 1801 și este expusă din 1802 la British Museum din Londra.
| Caracteristică | Valoare |
|---|---|
| Material | Granodiorit, o rocă dură de culoare închisă |
| Înălțime | circa 112 cm |
| Lățime | circa 76 cm |
| Grosime | circa 28 cm |
| Greutate | circa 760 kg |
| Data textului | 196 î.Hr. |
Ce scrie pe Piatra de la Rosetta?
Pe Piatra de la Rosetta este gravat un decret al preoților egipteni adunați la Memphis, care îl cinstesc pe regele Ptolemeu al V-lea, în al nouălea an al domniei sale. Textul enumeră binefacerile regelui față de temple, scutirile de taxe acordate și onorurile care urmau să-i fie aduse. Decretul trebuia copiat pe stele așezate în templele din toată țara, de aceea există și alte exemplare, mai fragmentare.
Inscripția conține două limbi și trei scrieri. Egipteana apare în hieroglife, scrierea solemnă a templelor, și în demotică, scrierea cursivă de uz curent. Greaca era limba administrației dinastiei ptolemaice, de origine macedoneană. Partea de sus, cu hieroglife, este cea mai deteriorată: s-au păstrat doar ultimele 14 rânduri.
De ce nu mai puteau fi citite hieroglifele?
Hieroglifele nu mai puteau fi citite pentru că folosirea lor a încetat odată cu închiderea templelor egiptene, în Antichitatea târzie. Ultima inscripție hieroglifică datată cunoscută provine din templul de pe insula Philae și este din anul 394. După aceea, cunoașterea scrierii s-a pierdut.
Timp de secole, învățații europeni au crezut că hieroglifele sunt exclusiv simboluri mistice, fiecare semn exprimând o idee. Această presupunere greșită a blocat orice încercare de descifrare, pentru că ignora faptul că multe semne notează sunete.
Cum au fost descifrate hieroglifele?
Hieroglifele au fost descifrate prin compararea numelor proprii din textul grecesc cu grupurile de semne încadrate în ovale, numite cartușe, din textul egiptean. Pașii principali au fost:
- S-a observat că cartușele conțin nume de regi, scrise fonetic, pentru că numele străine trebuiau redate după sunete.
- Savantul englez Thomas Young a identificat, între 1814 și 1819, numele lui Ptolemeu și valoarea sonoră a câtorva semne.
- Jean-François Champollion a comparat cartușul lui Ptolemeu cu cel al Cleopatrei de pe un obelisc de la Philae și a găsit semnele comune.
- Folosindu-și cunoștințele de limba coptă, urmașa târzie a egipteanei, Champollion a arătat că sistemul combină semne pentru sunete cu semne pentru idei. Rezultatele au fost anunțate la Paris, în septembrie 1822.
Pentru cei interesați de context, astfel de descoperiri apar și în prezentările de situri istorice și mărturii arheologice ale culturilor antice.
Cum se citește un cartuș cu hieroglife?
Un cartuș cu hieroglife se citește dinspre partea spre care privesc figurile de oameni și animale. Dacă păsările sunt întoarse spre stânga, textul începe din stânga; dacă privesc spre dreapta, începe din dreapta. Semnele așezate unul deasupra altuia se citesc de sus în jos.
- Ovalul cartușului marchează un nume regal.
- Semnele scrise mai mare nu sunt neapărat mai importante; ordinea ține și de estetica grupului.
- Numele zeilor puteau fi scrise primele, din respect, chiar dacă se pronunțau mai târziu.
Muzeele de istorie expun adesea copii ale pietrei și obiecte cu inscripții, la fel cum piesele arheologice descoperite la Târgșoru Vechi au fost prezentate în expoziții internaționale. La vizitarea unei colecții egiptene, un ghid sau un tur organizat ajută la recunoașterea cartușelor și a semnelor frecvente.
